Jonas, inginerul belgian de vapoare care crește animale într-un sat din Sălaj

Jonas Mertens este belgian și s-a stabilit într-un sat din Sălaj unde crește animale și practică agricultura ecologică. Inginerul de nave maritime își are originile în Regiunea Flamandă a Belgiei și a venit în Petrinzel, satul din comuna Almașu, unde a cumpărat o casă veche pe care a salvat-o și a transformat-o într-o locuință de poveste. Acum, Ionas poartă clop de paie, cosește, crește capre, are găini, usucă fructe, coace pâine de casă și muncește la ferma sa de animale.

„Ionaș” i se spune belgianului în sat, iar localnicii, majoritatea oameni în vârstă, îl laudă pe cel care a devenit unul de-al lor. E harnic, muncește, este respectuos, iar asta spune totul. Auzisem că în Petrinzel s-a stabilit un străin. Inițial mi s-a spus că este un olandez. De multă vreme voiam să ajung la el, să-i aflu povestea. Primăvara a trecut și abia acum a fost să fie. Am pornit la drum alături de profesorul Mirel Matyas, bunul meu prieten. La ora opt eram în mașină. Nici n-am pornit bine că Mirel a scos o carte din rucsac și mi-a făcut-o cadou. Eram încântat. Tocmai primisem Blaise Pascal, scrieri despre fericire. Gata, avântul drumeției era și mai mare. Am trecut Meseșul printr-o ceață surprinzătoare, iar nu peste multă vreme eram în comuna Almașu. Am luat-o spre stânga și drumul asfaltat ne-a dus exact în Petrinzel, un sat ordonat, curat, cu drum principal asfaltat, cu garduri din piatră și case frumoase, foarte frumoase. Locul m-a trimis cu gândul la satele de munte din Austria, la satele din secuimea noastră. Am parcat mașina și am pornit pe jos spre centrul satului. Casele au o arhitectură aparte, iar porțile gospodăriilor sunt mai înalte, unele sunt din lemn. Începem să fotografiem, să ne uităm. La poartă iese o săteancă îmbrăcată mândru. Poartă verde, un verde frumos. Ne apropiem, salutăm și începem să întrebăm. Femeia ne povestește despre sat. Tinerii sunt aproape inexistenți în localitate, cei mai mulți sunt vârstnici, școala e închisă, dar aproape nimeni nu mai vinde proprietăți. Cele mai multe case vechi au fost cumpărate de clujeni. Multe gospodării au fost aranjate, refăcute, dar respectând curentul arhitectural local. Astfel de case sunt folosite mai ales la sfârșit de săptămână sau în vacanțe. Noii proprietari vin aici să se relaxeze, să se odihnească după o săptămână plină, agitată. În sat e liniște, e aer curat, iar comunitatea e primitoare. Îi mulțumim femeii și ne continuăm drumul.

Cununa uriașă de grâu împletit

Suntem lângă biserica reformată. E o frumusețe de biserică. Un bărbat trecut de prima tinerețe ne privește îndelung. Ne apropiem și îl salutăm. Ne întinde mâna. Zâmbește și salută. Îl întrebăm dacă putem intra în biserică. Mirel voia să facă niște fotografii. Bărbatul zâmbește și ne spune că el este „coratorul” bisericii. În câteva minute eram în biserică. Aflăm că vechea biserică a fost distrusă de un incendiu, dar a fost reconstruită de comunitatea locală în anul 1903. În interior este o atmosferă solemnă. Pe băncile de lemn sunt cărți de rugăciune îmbrăcate într-un fel de coperți din material, în culori vii și cu modele tradiționale locale. Fiecare are cartea lui. Sus, în pod, se află orga. Mirel urcă să o fotografieze. Ne atrage atenția un fel de cunună din grâu. N-am mai văzut așa ceva. Cununa atârnă de tavanul bisericii, are câțiva metri lungime și este groasă. Ni se spune că este veche de cel puțin 50 de ani și a fost realizată de săteni ca semn al belșugului. După ce ieșim din biserică, îl întrebăm pe cel care ne-a devenit ghid unde și cum îl putem găsi pe străinul din sat. Râde și ne spune că Ionaș stă ceva mai încolo, în căsuța cu acoperișul nou. Ionaș? Hm… Sigur așa îi spun localnicii, mă gândesc eu. După ce povestim cu o bătrână care cosea la poartă, drumul nostru a continuat până la porțile de lemn ale unei gospodării ce părea veche, bătrânească, autentică. Strigăm, iar din curte se apropie un bărbat care purta clop de paie, pantaloni scurți și bocanci, dar era la bustul gol. Omul ne privește, are trup care arată că muncește din greu, că nu stă locului. E „fibros”, bine sculptat. Ne salută într-o română cu iz de franceză. Îi spunem cine suntem și ce vrem. Ne privește lung și ne poftește în curte.

Un belgian cu clop de sălăjean

E o veche gospodărie țărănească. Voiam să aflăm povestea străinului care poartă clop. Bărbatul ne povestește că este belgian și a venit în România cu ani în urmă. A găsit aici liniște și o natură curată. În Petrinzel a ajuns, dar nu întâmplător, ci prin intermediul unei sălăjence. Așa a cumpărat gospodăria unde belgianul a găsit o adevărată „junglă”. A depus o muncă uriașă pentru a transforma locul. A păstrat arhitectura casei, iar în interior a personalizat-o. În curte are animale. În grajd crește capre, în grădină sunt iezii, iar din laptele obținut de la animale prepară specialități de brânză pe care le vinde la diferite târguri. Îl cheamă Jonas. Așa am făcut legătura cu sătenii care îi spun „Ionaș”. Ne povestește că prepară inclusiv pâine de casă, usucă fructe într-un uscător care folosește căldura naturală. Omul e priceput. A păstrat toate uneltele vechi pe care le-a găsit în gospodărie. Are și grădină de legume. Tot ce produce e natural. Acum lucrează la noul adăpost pentru animale. Își dorește o fermă în adevăratul sens al cuvântului, o fermă în care totul să fie natural, cât mai aproape de esență, de natură. Munca e grea, muncește singur. Jonas ne-a pofit în casă.

În tinda casei și-a amenajat bucătăria. Sunt obiecte vechi, românești, dar și lucruri pe care belgianul le-a adus din țara natală. În dormitor are amenajat un colț pentru lectură, iar pe rafturile de pe peretele casei se regăsesc zeci de cărți. Lui Ionas îi place să citească, să scrie. Ajungem și în micul laborator în care se află ustensilele pentru lapte și brânză. Sunt tot felul de recipiente, frigidere, fiecare având un scop clar în procesul de producție. Totul e curat. Jonas și-a luat halatul alb. Regulile trebuie respectate, conform normelor sanitare.

Liniște și natură

Ieșim în curte. Belgianul continuă să ne povestească. A fost și este implicat în multe proiecte de voluntariat. Iubește mult natura, iubește animalele, alimentația sănătoasă. În grădină are cuptorul. Prepară pâine cu tot felul de mirodenii, pâine cu maia.

Produsele pe care le prepară sunt de vânzare. Nu produce mult. Primește comenzi inclusiv din județul Cluj. Ni se confirmă ce am aflat de la săteni. Omul e politicos, harnic, blând și bucuros de ce îi oferă satul de la marginea Sălajului. Ne povestește că nu îi plac locurile aglomerate. Petrinzel e locul perfect pentru stilul său de viață. Îi mulțumim lui Jonas, îi promitem că vom reveni. Căutați-l pe acest om fain, e un om de poveste. Ieșim pe poarta din lemn bucuroși că sunt și astfel de oameni. Ne apropiem de mașină. Ne întâlnim cu un tânăr. Ne privește, ne salută și ne mulțumește că vizităm satul. Ce atitudine frumoasă au acești oameni. Vizitați acest sat, sunt sigur că veți rămâne surprinși. Parcă e dintr-o altă lume, una în care zgomotul, praful și agitația lipsesc. Da, în Sălaj avem și astfel de locuri.